Cimbrul este un arbust mic, lemnos, cu frunze mici, gri-verzui, și flori mici, de obicei roz sau liliac. Proprietățile sale aromatice și medicinale provin din uleiurile sale esențiale, în special timolul și carvacrolul. Acești compuși sunt responsabili în principal pentru proprietățile sale antiseptice, antibacteriene, antifungice și antioxidante . Acest arbust aromatic este un antiseptic și expectorant puternic, util în cazul răcelilor, gripei, bronșitei și tusei.
Rețetă pentru wellness: Sirop de cimbru și miere de casă pentru tuse și gât
Acest sirop este un remediu casnic clasic care combină proprietățile expectorante și antimicrobiene ale cimbrului cu calitățile calmante și antitusive ale mierii.
Ingrediente:
- 3 linguri de cimbru uscat sau 1/2 cană de cimbru proaspăt
- 1 cană de apă
- 1/2 cană de miere de bună calitate (ideal organică și locală)
- Opțional: sucul de la 1/2 lămâie (pentru un plus de vitamina C și aromă)
Ustensile:
- Oală mică
- Sită cu plasă fină sau tifon
- Borcan de sticlă sterilizat cu capac etanș
Instrucţiuni:
- Preparați infuzia concentrată: Într-o cratiță mică, combinați cimbrul (proaspăt sau uscat) cu apa. Aduceți la fierbere ușoară, apoi reduceți focul la mic. Lăsați să fiarbă la foc mic timp de cel puțin 10-15 minute sau până când volumul se reduce la jumătate. Cu cât fierbeți mai mult, cu atât infuzia va fi mai concentrată.
- Strecurați infuzia: Luați vasul de pe foc. Strecurați infuzia printr-o sită cu ochiuri fine sau printr-un tifon curat direct în borcanul de sticlă sterilizat, asigurându-vă că stoarceți bine frunzele de cimbru pentru a extrage tot lichidul. Aruncați frunzele.
- Adăugați mierea și lămâia: Pentru o notă dulce, adăugați mierea cât timp infuzia este încă călduță, nu clocotită, pentru a nu distruge proprietățile benefice ale mierii. Amestecați bine până se dizolvă complet. Dacă folosiți suc de lămâie, adăugați-l și pe acesta și amestecați.
- Răcire și depozitare: Lăsați siropul să se răcească complet înainte de a sigila ermetic borcanul. A se păstra la frigider.
Cum se utilizează:
- Pentru adulți: Luați 1 lingură (15 ml) la fiecare 2-4 ore, după cum este necesar, pentru tuse și dureri în gât.
- Pentru copiii peste 1 an: Luați 1 linguriță (5 ml) la fiecare 3-4 ore. (Mierea nu este recomandată sugarilor sub 1 an din cauza riscului de botulism infantil).
- Se poate consuma dizolvat sau simplu în puțină apă caldă.
Durată:
- Depozitat corespunzător la frigider, acest sirop poate dura până la 2-3 săptămâni. Aruncați-l imediat dacă observați vreo schimbare de culoare, miros sau mucegai.
Pătlagină (Plantago major):
Pătlagina se distinge prin frunzele sale bazale late, ovale (la Plantago major) sau frunzele lungi, lanceolate (la Plantago lanceolata), cu nervuri paralele proeminente care se întind pe toată lungimea frunzei. Frunzele sunt părțile cel mai frecvent utilizate, deși semințele au și proprietăți benefice. Pătlagina este bogată în mucilagiu (fibre solubile care devin gelatinoase în contact cu apa), iridoide (cum ar fi aucubina), flavonoide, taninuri, feniletanoide, acizi fenolici, vitamina C și minerale precum potasiu, calciu și zinc.
Pătlagina este apreciată pentru proprietățile sale emoliente, antiinflamatorii, cicatrizante, antiseptice, expectorante, diuretice și astringente. Vezi mai multe beneficii ale pătlaginei aici.
Forme de consum
Planta este o plantă foarte accesibilă și poate fi utilizată într-o varietate de moduri:
- Infuzie sau ceai: Aceasta este una dintre cele mai populare modalități de a o consuma și de a profita de beneficiile sale interne. Se prepară cu frunze proaspete sau uscate.
- Cataplasmă sau compresă: Frunzele proaspete zdrobite sau infuzia concentrată se aplică direct pe piele pentru răni, înțepături, iritații sau vânătăi.
- Suc de frunze proaspete: Frunzele pot fi mixate pentru a le extrage sucul, care poate fi băut (diluat) sau aplicat topic.
- Utilizare culinară: Frunzele fragede ale plantainului tânăr pot fi adăugate în salate sau mâncăruri la wok, deși principala sa utilizare este medicinală.
- Semințe de plantain (Psyllium): Deși provin dintr-o specie similară ( Plantago ovata ), semințele de plantain sunt, de asemenea, foarte apreciate pentru conținutul lor ridicat de fibre pentru sănătatea digestivă.
5. Plante diuretice:
Acestea ajută organismul să elimine excesul de lichide și toxine prin urină, fiind utile în cazurile de retenție de lichide sau pentru a susține funcția renală.
Coada-calului (Equisetum arvense):
Coada-calului, cunoscută științific sub numele de Equisetum arvense , este o plantă perenă unică, care datează din timpuri preistorice, când rudele sale erau copaci giganți. Astăzi, această plantă este o comoară în lumea medicinei pe bază de plante, apreciată pentru aspectul său distinctiv și, mai presus de toate, pentru bogăția sa în minerale, în special silice. Utilizarea sa s-a răspândit în diverse culturi pentru a promova sănătatea rinichilor și a oaselor, precum și frumusețea părului, pielii și unghiilor.
Coada-calului este o plantă fără semințe, fără flori, care se reproduce prin spori și rizomi. Se caracterizează prin tulpinile sale goale, articulate, care seamănă cu lăstari mici de bambus sau cu coada unui cal, de unde și denumirea comună. De obicei, crește în soluri umede, mlăștinoase sau nisipoase.
Forme de consum
Coada-calului se consumă în principal sub formă de infuzie, dar este disponibilă și sub alte forme:
- Infuzie sau ceai: Aceasta este cea mai comună și sigură modalitate de a te bucura de beneficiile sale. Se prepară cu tulpinile uscate.
- Extracte și tincturi lichide: Preparate concentrate pentru uz intern.
- Capsule sau tablete: Suplimente standardizate disponibile în magazinele de produse naturiste și în magazinele de produse naturiste.
- Utilizare topică: Infuziile concentrate pot fi utilizate pentru spălarea părului, comprese pentru piele sau băi de șezut.
Păpădie (Taraxacum officinale):
Toate părțile plantei sunt comestibile și medicinale: frunzele, florile și rădăcina. Profilul său nutrițional este impresionant, fiind o sursă de vitamine (A, C, K, E și unele vitamine B), minerale (fier, calciu, magneziu, potasiu, zinc), fibre, antioxidanți și compuși bioactivi precum fitosteroli, sescviterpene și acizii fenolici. Rădăcina conține inulină, un tip de fibră prebiotică. Toate părțile acestei plante, în special frunzele și rădăcinile sale, sunt diuretice și depurative, ajutând la purificarea ficatului și a rinichilor .
Forme de consum
Toate părțile păpădiei pot fi folosite în scopuri culinare și medicinale:
- Frunze: Sunt ușor amare și pot fi adăugate crude în smoothie-uri verzi sau salate sau gătite și folosite ca orice altă legumă cu frunze verzi. Frunzele mai mature sunt mai amare, dar și mai puternice din punct de vedere medicinal.
- Rădăcină: Rădăcina poate fi prăjită și măcinată pentru a obține o „băutură de cafea” fără cofeină sau poate fi folosită în decocturi și tincturi. Este partea cea mai purificatoare.
- Flori: Florile pot fi adăugate în salate pentru culoare sau pot fi folosite pentru a face vinuri, jeleuri sau mâncăruri prăjite (în aluat).
- Infuzie sau ceai: Cea mai comună formă de utilizare medicinală, folosind frunze și/sau rădăcină.
- Extracte și suplimente: Disponibile sub formă de capsule sau tincturi la farmaciile din domeniul naturist.
Urzica (Urtica dioica):
Urzica, în principal Urtica dioica (urzica comună) și Urtica urens (urzica înțepătoare), este o plantă erbacee perenă care crește sălbatic în climatele temperate din întreaga lume. Este renumită pentru frunzele și tulpinile sale acoperite cu perișori mici care eliberează histamină și alți iritanți la contact, provocând senzația familiară de mâncărime și arsură. Cu toate acestea, posedă și o gamă largă de calități care o fac una dintre cele mai nutritive și puternice plante medicinale pe care le oferă natura.
Urzica se caracterizează prin frunzele sale zimțate, de un verde închis și tulpinile pătrate. Frunzele de urzică sunt diuretice, detoxifiante și bogate în minerale, fiind utile pentru retenția de lichide și ca tonic general.
Ceea ce face urzica atât de valoroasă este profilul său nutrițional incredibil și bogăția sa în compuși bioactivi.
Forme de consum
Urzicile pot fi consumate în diverse moduri, asigurându-se întotdeauna că firele de păr usturătoare au fost inactivate prin căldură sau uscare.
- Gătit ca legumă: Frunzele fragede de urzică pot fi gătite ca spanacul: sotate, în supe, piureuri, omlete, tocănițe sau ca umplutură pentru paste. Gătirea inactivează firele de păr care ustură.
- Infuzie sau ceai: Cea mai comună formă de utilizare medicinală, folosind frunze uscate sau proaspete (opărite în prealabil).
- Smoothie-uri verzi: Frunzele proaspete (opărite scurt pentru a dezactiva firele de păr) pot fi adăugate în smoothie-uri cu fructe pentru o valoare nutritivă suplimentară.
- Suc proaspăt: Extras din frunze proaspete (cu mănuși și precauție).
- Extracte și suplimente: Disponibile sub formă de capsule, tincturi și extracte la farmaciile din domeniul naturist.
- Utilizare topică: Extracte pentru clătiri de păr, infuzii concentrate, comprese sau băi.
6. Plante antiseptice și antibacteriene:
Usturoi (Allium sativum):
För fullständiga tillagningssteg, gå till nästa sida eller klicka på Öppna-knappen (>), och glöm inte att DELA med dina Facebook-vänner.
